Oglinda din cariera Brazi
Exact așa mi-am impus sa-i spun. Lacul de Smarald mi se părea oarecum prea mult. Licența poetica. Credeam ca e ceva exagerat. Știu ca logica dictează ca pentru a semăna cu piatra prețioasă trebuie sa întrunească nu știu cate condiții. Sa nu ploua, sa fie lumina, sa nu bata vântul si așa mai departe.
Si m-am cățărat total circumspecta pe spărtura bazaltica care formează trecerea spre Lacul de Smarald. Mai ales ca intrarea era blocata de o mașina care părea abandonata. Si o haina pe jos, lângă, așa hobo-style.
Dar mi-am făcut curaj zicând “e zona turistica, aici e lume multa, se fac poze…”. Ei bine, nu.
Adică e zona turistica dar, din nou, eram singura turista. Si mă si gândeam, cu hatamai aparatul foto in mana, unde sa-l bag. Pentru ca, in cotul îndepărtat al carierei, unde se unește peretele de bazalt cu malul lacului, se încarcă piatra. Nu intr-un camion in sensul clasic de exploatare, doar se aruncau bucati de bazalt intr-o roaba. Nimic dubios. 😎
Am făcut 2 poze cu telefonul așa ca si când “nu mă băgați in seama …îmi fac un selfie” dar evident ca nu a ieșit nimic. Am prins olecuță de curaj când am auzit rulând in viteza ceva in spatele meu. Doi puștani calare pe doua bicle adunau praf in urma lor. Si m-am luat după ei.
Așa, in viteza, s-au întrunit toate condițiile necesare pentru a observa Lacul de Smarald. In jocul de lumini si umbre am zărit culoarea mult căutata.
Selfie 🤳 spot Lacul de Smarald
Da, așa am descoperit, locul pentru instagrammeri si poze de status 💕 “feeling in love with”. N-am făcut selfie dar am băgat cu insta si a ieșit vis. După care am plecat repede, repede sa dau timp cuplului abia sosit sa…cine știe?! O cerere de prietenie, ceva.😍 De baie in lac nu prea e loc, la temperatura de afara. Poate totusi, la vara…
“Wow”
Cam așa s-a lăsat la Racoș, cu 3 de “wow”, adică maxim ce poți lua. Trei din trei: vulcan, coloane si lac.
Mergeți la Racoș! Este un loc plin de frumos, o lecție de geologie in viu si câteodată liniște.