Zi de joc. Fărșangul, Funka sau Zapostât.
Se lasă sec în toată Transilvania și nu numai. Așa cum în Veneția se încing balurile, la Rio se dansează samba la Carnaval, așa în Ardeal, la noi se îngroapă iarna.
Sărbătorile durează peste o lună și au fost cândva caracterizate de numeroase sărbători mărețe și băute abundente. În mare parte datorită faptului că fermierii aveau mai mult timp liber în timp ce pământul era înghețat.
Istorii scurte ale Fărșangului
Totul începe din ziua Bobotezei sau din 6 ianuarie, când pomii de Crăciun sunt aruncați în mod tradițional și până după Miercurea Cenușii se petrece Fărșangul, Lăsata Secului înainte de postul Paștelui la catolici. De fapt festivalul înseamnă sfârșitul sărbătorilor de iarnă și odată cu ultima zi de dulce, se pune tigaia în cui și nu se mai da jos decât după Paște.
Sărbătoarea vine din vremurile îndepărtate, atunci când încă tradițiile păgâne se amestecau cu cele creștine. Iar Fărșangul era o perioadă fără reguli! Așa că de cele mai multe ori, în urma festivităților apăreau mulți bebeluși. În zilele noastre, Busó sau Berbecii s-au mai înduplecat și festivalul se lasă doar cu petreceri de pomină.
Cine sunt Busós?
Busós sunt bărbații tineri îmbrăcați în cojoace de lână și ascunși sub măști pictate din lemn, care veneau, în trecut, pe râu cu bărcile. Istoria vine de la o invazie turcească din Mohács, un orășel maghiar aflat la limita cu Serbia. Atunci turcii au ocupat orașul și i-au alungat pe locuitorii săi în mlaștinile din apropiere. Cu toate acestea, într-o noapte cu furtună, bărbații s-au mascat, au făcut zgomot infernal cu ce aveau la îndemână și i-au speriat pe turci, aceștia spunând că demonii i-au atacat, ieșind din vraja mlaștinii.
Sărbătoarea din Mohács se numește Busójárás, Ține 6 zile și coincide cu Fărșangul. Iarna este alungată de către mascați făcând zgomot puternic, cu țipete, trosnete din bici și la final, un mare foc de tabără și se îngroapă frigul alături de spiritele rele.
Tradiții
Între timp, pe durata a două – trei săptămâni se colindă satele pentru a se alunga spiritele rele din gospodarii și se strâng bunătăți. Se joaca hore, în fiecare sat după ce ziua se bate din bici și se aleargă fetele de către băieții mascați, Unde-i zăpadă se mai încing, pe lângă hore și bătăi cu bulgari.
Iar paradele, paradele de Fărsang sunt cele mai frumoase: fete îmbrăcate în port popular iar băieții în costume de cătănie, călare pe caii cei mai frumoși din sat.
Măștile sunt lucrate de fiecare „berbec” astfel încât fata de-i e dragă să-l cunoască numai ea. Și chiar de se aleargă, berbecii nu vorbesc pentru a nu fi recunoscuți de către lumea din sat.
Fărșangul culinar
Cigana Berbecilor
În Valea Timișului, tot ce se aduna din sat, un ou, o slană, o pită și ceva răchie se strânge la un loc și se pregătește Cigana. Slănină afumată cu cârnați și o mare omletă din cele primite de la colindat.
Panko
De Fărșang, pe lângă cantitățile imense de mâncare înainte de lăsarea secului se pregătesc și așa-numitele „Gogoși cu panglică”. Acestea se prăjesc în tigaie, în puțin ulei sau untură, pe o parte și pe alta astfel încât, la sfârșit rămâne o bandă albă pe mijlocul gogoșii. Înainte de prăjit, se face o gaură în mijloc, prin presare și mai apoi se servesc cu gem de caise și smântână.
Pig in a blanket
În Rimetea, se pregătesc cele mai bune gogoși umplute cu gem iar la balul de sfârșit pe lângă toate mâncărurile de pe masă, se gustă favoriții copiilor: crenvurștii în aluat cu muștar și cașcaval.
Iar spre dimineață, la sfârșit de festival, se servește o supă de varză cu afumătura și cârnați, ca să mai dreagă glasurile petrecăreților.
E adevărat că trăim în timpuri în care putem sărbători mai mult în suflet și mai degrabă online, dar anul acesta chiar merită să ne aducem aminte de toate tradițiile și să sărbătorim. Așa suntem mai aproape de cei dragi și chiar am putea să facem o nouă tradiție: să ne fălim cu cele mai frumoase măști sau mâncăruri tradiționale. Online.