Romantism la Venetia

Reading Time: 3 minutes

Va vine sa credeți sau nu, prima întâlnire cu Venetia a fost dezastruoasa. Era început de Iulie, nivelul apei era foarte jos iar traversarea cu ferry pana la producătorii artizanali de Murano a durat o veșnicie.

Oare pentru ca aveam 16 ani si nu-mi ardea de vizitat ateliere de sticlărie, monumente si biserici si doream doar cutreier străduțele cu cafenele unde se întâlneau toți puștanii de vârsta mea?

Ei, se pare ca adolescenta chiar orbește, ca si dragostea :))

M-am reîntors după mulți, mulți, mulți ani. Rămânem la “mulți” ca sa fie ceva urma de mister. Si mi-am dat seama ca mi-a rămas întipărita in suflet fără sa fi simțit.

De cum am coborât in gara, am început sa recunosc fiecare dala de marmura, fiecare perete de casa, străduțele parând-mi mai mult decât familiare. Iar sentimentul era altul: aveam fluturi in stomac.

De abia așteptam sa descopăr Venezia lui Casanova si a lui Shakespeare! Si este acolo!

Ne-am cazat in afara centrului, la 40 de minute distanta, lângă  Casino Ca Noghera, la marginea Venetiei. Bonus la cazare am primit carduri de intrare in Casino cat si de transport către fratele mai mare, Casino di Venezia (1683).  Ceea ce înseamna ca, începând cu ora 16:00 aveam transport gratuit, cu shuttle-ul pentru Casino, pana dimineața. Din ora, in ora, la “trecute fix” shuttle-ul era in stație, la gara. Deci poți savura liniștit un vin licoros fără sa ai grija condusului.

Noroc ca avem la mine o rochiță mai răsărita, întrucât toata lumea care mergea cu noi către Venezia era îmbrăcata de Casino: rochii lungi, costume, tuxedo, cam toata treaba James Bond.

Oricum, in momentul in care intra in Venetia, carnaval sau nu, femeile se simt sexy, feminine devin visătoare si romantice. E ceva in aer. Sau in pizza. Sau in vin. Sau pe Rialto.

Tot ce trebuie, pentru a nu te pierde, este sa urmărești când intri semnul “Spre Rialto” iar când pleci “Spre Gara”. Pentru ca sigur te vei pierde mai mult sau mai puțin. N-ai cum altfel.

O mare de culori care se scurge pe lângă tine, pe toate străduțele care dau in mini piazzete. Oameni zâmbitori, care urca si coboară lin pe poduri si podețe. Șoapte amestecate cu zgomot de valuri care se sparg de gondole. Muzica orașului care te învăluie si te poarta, parca pe aripi, pana te lasă sa respiri in Piata San Marco.

Iar aici, lovitura de grazie: Basilica di San Marco!

Știu ca ieri s-a terminat carnavalul dar, măcar o data in viață, nu chiar de Valentine’s Day, trebuie sa simți Venezia. Iar in timpul Carnavalului, poți sa experimentezi moda anilor 1700. Se închiriază rochii de bal!!!! Colombina pe Podul Suspinelor! Atât am de spus!

Orașul asta vibrează ca o rochie de bal mascat absolut tot anul! Este frumos, brodat cu canale unduitoare, presărat cu restaurant mici si cochete, gelaterii, patiserii, cafenele înțesate de oameni si iți lasă un gust romantic, la urma. Sa ai la ce visa.

PS: O prietena s-a căsătorit aici iar când am văzut pozele, va spun: nici Shakespeare nu i-a făcut atâta dreptate Venetiei cum au reușit sa transmită cei doi protagoniști.

(Visited 164 times, 1 visits today)