Castelul Lazar: Jurnal de traseu dedicat motocicliștilor

Ce sperietura! Era Luni, si n-aveam niciun castel in agenda. Si stăteam cu laptopul in fata si nimic. Ca e vânt si ploua. Si plănuisem atât de bine weekendul trecut, cu trasee moto cu tot. Si am decis sa găsesc cel mai apropiat de casa castel, pe care sa-l vizitez tot cu o Honda. Doar ca mai mare, si cu 4 roti 🙂

Pe scurt! Am găsit cel mai frumos traseu moto, care poate fi la fel de bine făcut si cu mașina, in care in 120 km ai așa: 4 seturi de serpentine, un baraj, 2 urcări, 2 coborâri, pădure, munte, deal, vale, restaurant, salina, magazin moto si Castel!

Si ce-I mai bun din toate? Trafic redus:) la minim

Hai ca practic a început sezonul (tras puțin de par) de moto si vreau sa va prezint un traseu care mie îmi place maxim si daca veniți, când suntem acasă la Odorheiu, va opriți si la noi, la o cafea.

De fapt facem așa: plecare dimineața din Odorheiu Secuiesc, după cafea. Plecam către barajul Zetea, pe un drum in stare buna, traversat ocazional de multe căprioare, vulpi si ce mai țopăie prin zona.

In 20 km ajungem la barajul Zetea si începem sa ocolim lacul prin partea dreapta, in urcare. Aici drumul are o porțiune de 2 km de comportament. Nu știu exact cum sa spun frumos dar, e plin de gropi (mici) dar plin, sper ca într-o luna, 2 sa îl repare. Deal-ul e sa scapi de aia 2 km. După care ai in fata asfalt drept, întins si vederi de milioane.

Cum ieșim din Liban, către Lăzarea, este un punct de vedere panoramic superb. Merita o oprire. Si de acolo începe coborârea către castel.

Din Odorheiu Secuiesc si pana la Castelul Lazar sunt aproximativ 65 km, așa zice navigația, pe care nu prea ii simți cum se desfășoară. Mi s-a părut ca am ajuns instant:). Deși, tot navigația, zice ca e un drum de o ora si jumătate. Cred ca știe ca mă opresc pentru poze.

Faza cu Castelul Lazar e așa. Eu știam, din ce m-am documentat, ca a fost retrocedat in 2014 către moștenitorii de drept si ca este închis temporar. Well, temporar mie îmi spune ca era minim o șansă sa fi fost deschis. Ca doar este o fila de istorie si un monument de istorie arhitecturala. Renascentist, gotic si roman.

Ei bine, nu. E închis. DAR, am aflat ca moștenitorii încearcă sa-l redeschidă, fix așa cum este acum, anul acesta, in 2018.

Construcția Castelului a început in 1450 si a durat aproape doua secole. Au trecut este el războaie, incendii si un amar de ani pana in anii 1970 când a început sa fie folosit, ocazional, ca destinație cultural – artistica. Printre încercările repetate de recondiționare, reparare si întreținere, in Castelul Lazar s-au organizat pana nu demult tabere de arta si expoziții. Iar in cadrul domeniului a funcționat Consiliul Județean Harghita. Care s-a îngrijit de castel cat sa-l mențină in stadiul in care l-au adus cei 500 de ani de existenta.

Vestea buna este ca se redeschide publicului anul acesta. Vestea proasta este ca nu sunt fonduri de reparații. Vestea mai puțin proasta este ca veniturile din taxele de vizitare se vor duce integral, către restaurare. Așadar, va invit sa vizitați si sa aflați istoria de jumătate de mileniu a  Castelului Lazar, imediat ce se va deschide.

Eu am tras puțin cu ochiul, cat sa fac o comparație cu stadiul din 2009.

De la Castel, am urcat la parcul cu sculpturi de lângă Biserica Franciscana, de acolo de sus se vede întreg ansamblul castelului Lazar.

Întoarcerea către Odorheiu o facem prin Gheorghieni, cu o mica oprire la magazinul BB Moto, pentru ca sigur îmi trebuie ceva 😀 Si pentru ca oricum trebuie sa ne întoarcem către Praid.

Drumul către Praid este mai lung cu jumătate de ora dar ne aduce către cea mai buna mâncare din zona, la restaurantul Basa.

Si nu ca zic eu, ci pentru ca si într-o zi de Luni, dupamiază, este plin ochi.  Iar cum se încălzește, se va deschide si terasa. Vara e plin atât de turiști, de bikeri cat si de localnici. Dar se poate face rezervare. Ah, si nu se plătește cu card. Știu, eu am uitat ieri si …am plecat cu pofta-n cui! Au un ciolan cu cartofi la cuptor…

Așa, ziceam ca ne întoarcem via Praid. Ca sa nu fie plictiseala, ca sa fie aer curat sau sa mai adăugam niște serpentine la traseul de întoarcere. Sau poate doar ca încă îmi era foame si mă gândeam sa mă opresc la Arcso, in Corund.

Iar vara, chiar merita un tur de salina. Au si SPA.

Iar după relaxare si drum bun, va așteptam DownTown Odorheiu Secuiesc, la o palinca.