Legenda și misterele Cetății Colțești
Dacă știam legenda de la început poate nu ne aventuram chiar așa de sus sau da? Oricum, ajunși la Colțești sigur dai cu ochii de cetate și atunci te mănâncă să urci poteca:)
Doar că, nu-i așa?! Noi, am lăsat mașină la baza dealului și am zis că e mai fain să luam în piept urcarea abrupta spre peretele de piatră de unde ne privea sfidător turnul cetății. Că deh, nu mergem ca toată lumea pe potecă.
Colțești și Rimetea
Practic nu ai mult de urcat doar că, dacă mai era nevoie să ateste cineva că cetatea este sub asediul caprelor și al oilor, nu cred că era necesar să fim noi. Dar chiar așa este: în jurul cetății mărșăluiesc turmele de oi și capre din zonele apropiate.
Sincer, nici nu ai ce să le spui! Unde mai pui că iarba de cetate face laptele să se transforme 1,2,3 în cele mai bune produse lactate din Ardeal: Smântâna de Colțești și brânzeturile Torockoi sunt renumite până și în Manchester, unde by the way, exista festivalul „Gobefest” de artă și cultură maghiară din Transilvania unde brânzeturile din Alba sunt la mare căutare.
Lăsând caprele la o parte, revin la misterele ce învăluie cetatea Colțești (Trascăului), a contelui Torockay și a Pietrei Secuiului.
Se spune că pe vremea contelui, din cauza împotrivirii acestuia casei de Habsburg, castelul a fost distrus la 1700 de către trupele imperiale. Iar nu mai departe de 4 km, pe dealul Rimeti, a fost construită o a doua cetate, din care în zilele noastre nu a mai rămas nimic.
Cele două ar fi fost unite printr-un tunel. Iar accesul in tunel s-ar fi făcut și prin catedrala romano-catolică din Rimetea.
Iar în tunelul care făcea legătura între cele doua cetăți, ar fi avut legătură și cu crama/pivnița contelui în care s-ar fi aflat vinuri nobile de o valoare inestimabilă.
De aici se nasc două legende:
Legenda 1:
Cine se duce să caute vinurile contelui, nu se mai întoarce niciodată.
Legenda 2:
Zice că Cetatea este bântuită de fantoma fetei contelui, Enikö. Acesta ar fi fost ascunsă în tunel, împreuna cu femeile și copii din împrejurimi în timpul unui atac, în timp ce contele ar fi plecat după ajutoare. Enikö a traversat tunelul către cetate să afle vești despre tatăl ei și crezând că acesta și-a pierdut viața în luptă, s-a aruncat din turn.
Pe scurt, conform legendei, am înfruntat fantoma lui Enikö, aceasta bântuind dealul și răzbunând-se pe cei care încearcă să urce la cetate.
Bănuiesc că s-a prins că veneam cu gânduri pașnice.
Sau că eram ultra obosiți de cât am mâncat la Conacul Secuiesc.
Păi cât să mănânci? O porție de clătite cu carne și o jumătate de porție de găluște cu brânză dulce. Chiar dacă preturile sunt măricele, mâncarea este foarte bună, porțiile sunt foaarte mari iar priveliștea le justifică.
Cum stai la masă, vezi toata valea de sub Piatra Secuiului. Și pe Secui cum doarme:)
Ceea ce-mi aduce aminte de ce-a de-a treia legendă, zicală sau poveste:
Cică la Rimetea, Soarele răsare de doua ori. O data la linia orizontului și a doua oară după Piatra Secuiului.
Plan de bătaie pentru Cetatea Colțești
Și daca nu credeți, facem așa:
Week-end prelungit, ne luam cazare 2 nopți în Rimetea, într-una din casele de pe Șirul de Sus sau Șirul de Jos.
Nu prea contează care pentru că absolut tot satul Rimetea este refăcut astfel încât să te bucuri de atmosfera secuiască oriunde te-ai caza și oriunde ai manca. Nu degeaba este inclus în Patrimoniul Unesco.
Iar prețurile sunt uber decente: Pensiunea Agi de la 40 lei/persoană/noapte, Pensiunea Piroska 35 lei/persoană/noapte, Pensiunea Kristaly tot 40 lei/persoană/noapte.
Noi vom explora în primăvară din nou, întrucât acum, pe timp de iarnă, pensiunile sunt închise. La fel și restaurantele sau Muzeul.
Iar apoi, a 2-a zi, probabil că ne vom întinde până la Cluj pentru o varză.
Hai că avem planuri de făcut pentru weekendurile ce vin!