Castelul Kalnoky dezvăluit după ultima restaurare

Nu multa lume s-ar pune pe drum într-o Joi sa viziteze un muzeu dar, nici Conacul Kalnoky de la Micloșoara nu este unul oarecare. Am un sfat la început de drum: mergeți in orice zi a săptămânii, mai puțin Marți sau Joi . Programul de vizitare al conacului este de luni pana duminica de la ora 11:00 pana la 17:00, cu ghid, din ora in ora. Cu excepția zilelor de marți si joi, când este închis.

Sa nu va gândiți ca am luat teapa 🙂 Am fost vineri! Din întâmplare, pentru ca mă gândisem sa ajung înainte de mulțimea turiștilor. Glumesc, eram in drum spre casa si pentru ca s-a mărit ziua, mi-am permis sa mă abat din drum. Si ce noroc, ca m-am trezit fix la ora prânzului. De fapt recunosc, îmi era foame si m-am oprit cu gândul sa iau ceva de mâncare.

Știți cum este vorba ca “…e pentru cine se nimerește”? Fix așa. Am intrat la han si pana sa apuc sa zic ceva, m-am trezit ca am luat bilet de intrare la muzeu, un gulaș si o porție de gogoși care m-au așteptat sa mă întorc de la conac. Pentru ca, turul începea fix intre felul principal si desert, iar eu nu am mai avut răbdare nici de una, nici de alta. La mâncare, mă refer.

Intrarea este exact cum ii sta bine unui conac, cu poarta mare, din fier, urmând aleea principal adumbrită de tei, ce ajunge pana in fata heleșteului.

Dintr-o parte, arata ca un mini castel. De fapt, așa si am început vizita, urcând treptele intrării secundare. Si am rămas fără cuvinte la priveliștea din fata ochilor ce se arata de sus: gradina plina de flori, înconjurată de un lac micuț, la marginea căruia tronează un foișor romantic. Este superb.

De altfel, conacul a fost cunoscut sub denumirea de castel abia din secolul al 19 lea, de pe vremea contelui Denes Kalnoky. Istoria conacului însă începe undeva la 1550. Sau mai bine spus a familiei Kalnoky in Micloșoara, cu Balint Kalnoky, judele regal al Celor Trei Scaune. Iar prima scriere despre conac apare in 1600, înainte de reconstrucția din 1648, in documentele oficiale despre Istvan Kalnoky. Iar fermecătoarea gradina englezeasca este in continua schimbare din secolul XIX.

Arhitectura conacului, apropiat de ceea ce vedem astăzi, a suferit multe modificări de la sfârșitul secolului XVI si pana in prezent. De fapt adăugirile cele mai serioase au fost realizate de Samuel Kalnoky, la 1695, prin adăugarea celor 2 bovindouri, din care astăzi mai exista doar unul. Tot atunci au fost realizate si arcadele din logie si a existat chiar si o capela din lemn.

Conacul a fost restaurat in repetate rânduri, ca urmare a catastrofelor naturale sau a celor sociale ale vremurilor. Dar fără doar si poate, caracterul renascentist încă rezida din zidurile încercate. Ultima renovare integrala a avut loc, înafara de restaurarea începuta in 2016, pe vremea lui Ferenc Seethal (fiul), la inceputul secolului XX. Atunci a fost construita veranda cu coloane de pe fațada de nord-vest a castelului.

Castelul Kalnoky, existent astăzi, adăpostește Muzeul Vieții Transilvaniei. Acesta însumează obiecte de mobilier si decorațiuni aparținând stilurilor renascentiste si baroc timpuriu. Pentru a prezenta cat mai apropiat de realitate viața nobiliara din zona, artefactele au fost, pe rând, recuperate, donate sau cumpărate. Obiectele sunt in totalitate autentice iar unele dintre ele au fost împrumutate de la muzee si alte proprietăți ale familiei Kalnoky. Salonul de gala, “Casa doamnei” sau “Casa stăpânului” sunt pline de obiecte de o frumusețe rara, mai delicate sau chiar înfricoșătoare, după caz. Mi-a plăcut in mod special prima camera, un dormitor alăturat  Salonului, in care, troneaza o  cada de baie, știți genul acela, pe picioare.

Am făcut turul castelului in aproximativ o ora, însoțita de Csilla, cea mai tânără si mai simpatica muzeografa ce mi-a fost dat sa întâlnesc pana acum. De la ea am aflat absolut toate informațiile despre castel si familia Kalnoky, de la 1550 si pana in prezent.

Am avut ocazia s-o întâlnesc fugitiv chiar pe contesa Kalnoky, care pregătea o expoziție de costume in cadrul conacului, dar care a avut o prezenta atât de low profile, încât nici n-as fi știut cine este, daca nu mi-ar fi făcut Csilla atenta. Vreau sa va spun ca sunt, toți, niște oameni cu foarte mult bun simt si cu un simt practic bine dezvoltat.

Pentru a susține in continuare întreținerea cat si continuarea restaurărilor sau a recuperării obiectelor, conacul găzduiește evenimente variate, de la cele culturale, lansări de carte, concerte pana la cele private, unele chiar desfășurate in crama castelului. Apropos de apa rece ca gheata, castelul Kalnoky deține in crama, o fântâna interioara. Ingenios, aproape de butoaiele cu vin:)

Mi-a plăcut foarte mult experiența, mai ales hangița, al cărei nume, trebuie sa recunosc, cu jena, ca nu l-am întrebat. Dar am sa mă întorc pentru o porție de gogoși si am sa aflu. Le-a făcut pe loc, dragilor!