Castelul de Lut din Valea Zânelor

Mă gândesc sa mă apuc de scris o carte:) Dar n-am curaj. Si apoi trec la ideea de a ilustra o carte. Dar nici de ilustrație nu prea am curaj. Si atunci mă gândesc sa caut inspirație la oamenii pe care ii apuca curajul de o mana si ii arunca in cele mai surprinzătoare proiecte. Si le iese. Cam despre asta este vorba si la Castelul de lut din Valea Zânelor.

Începe cu povestea clasica “si am plecat din București sa ne fie bine”. Aici fac o mica paranteza. Bucureștiul NU este răul absolut, din contra: este un oraș minunat, bizar, plin de amintiri frumoase (pentru mine) si foarte ofertant. Doar ca nu doarme niciodată! Si este sufocat de o infrastructura slaba. In momentul in care nopțile mele au trecut de la stadiul de clubbing, de joi pana duminica, la refacere, am decis ca e momentul sa-l părăsesc ocazional:) Sau sa-l vizitez ocazional, nici eu numai știu.

Revenind, se ia cuplul de bucureșteni get beget, li se arata o imagine idilica a unui luminiș din județul Sibiu si se lasă la dospit. Si se întreabă oamenii “ce-ar fi daca?”. Si li se arata ca un rezultat de căutare imagini pe internetul tuturor “Alba ca Zăpada”, casa piticilor.

Așa ca “ce-ar fi daca?” s-a transformat cu o mare doza de curaj, la limita cu “tra-la-la”ul zic eu, in cel mai tare proiect fantastic pe care l-am întâlnit in viața reala. Pentru ca sa te apuci sa construiești din lut o imagine reala a unei case din povesti este sci-fi pur. Dar se pare ca rezultatul convinge.

Pe când am ajuns îmi era o foame de vedeam stele verzi. Si mă gândeam sa mănânc ceva ușor, pentru ca planul mă ducea, mai departe, către Avrig ulterior. Si zic “ei, rezist pana la Castelul de lut si mănânc o supa sau ceva acolo”.

Pont: restaurantul încă nu este deschis. Dar, se lasă cu înghețată si suc, cafea si licori ușoare.

Si așa cu foame, mă întrebam, plimbându-mă prin curte: “oare au o masa mare cu 7 scaune, 7 farfurii, 7 linguri sau cate șapte mese mici fiecare cu scăunelul ei, paharul ei, si setul ei de masa?” Recunosc ca am fost puțin dezamăgită ca nu am găsit restaurantul deschis dar, daca vor face așa o sala de mese mici, mici pentru pitici, eu de abia aștept sa revin.

In ceea ce privește cazarea, știți ca mă gândeam la același lucru: șapte camere mici, cu șapte paturi si așa mai departe. Dar nu! Vor fi 10 camere, mici, cu 10 paturi (poate nu foarte mici) si ceva îmi spune ca o sa fie mai mult pentru Albe ca Zăpada si Prinți si familiile lor, decât pentru pitici. Adică camere de dimensiuni normale oameni buni, nu altceva.

Locul este fantastic: o casa la marginea pădurii, pe malul unui râu, cu gradina de flori, legume si neapărat păsări care sa-ti întindă rufele la uscat :)) Uitați de păsări! Nu se întind rufele nicăieri, in castel. Încă 😀

Iar ansamblul este in plina dezvoltare, încă se lucrează într-o alta parte a grădinii. Bănuiesc ca se va mai construi un corp de clădire, se amenajează parte din gradina, dar are un farmec aparte.

Mergeți de-l vizitați! Iar daca se deschide restaurantul intre timp, dați-mi de știre! Trebuie sa vad așa ceva neapărat! Poate chiar îmi găsesc si eu curajul pana atunci, ca imaginație avem…