Chateau Floresq

Septembrie si Octombrie sunt doua luni foarte permisive din multe puncte de vedere. Dar in special in materie de oferte de călătorie. Adică, nu este o destinație in toata lumea care sa nu fie minunata in perioada asta. Zonele calde devin chiar suportabile si pentru munteni 😀

Pentru mine este perioada recoltelor si a târgurilor de toate felurile.

Astfel ca, la noi in familie începe sa devina foarte transparent prețul vinului. Ne apucam de cules cam pe la jumătatea lunii Septembrie. Se aduna toata familia, munca multa, mirosuri îmbietoare de fructe coapte si pastrame la grătar, alături de must si vin, desigur. E o perioada agitata dar si plăcută, in special la sfârșit, când ne strângem sa ne mai uitam la un film gen “A good year”

Si in momentul in care scot nasul din cărți si documentare despre arta vinului si a cultivării vitei de vie îmi vine o idee. Sa va împărtășesc câteva destinații favorite unde cultura vitei de vie si vinurile sunt la ele acasă.

Cel mai aproape îmi este, pe lângă Izvorani si vinul Chateau Floresq, Urlati-Ceptura si tot ce înseamnă cultura viticola in zona Boldesti, Valea Calugaresca si Tohani. Sunt niște zone absolut minunate pentru plimbări cu bicicleta. Nu zic  ca nu e ok sa mergi cu mașina dar nu mai bine va adunați o gașca de prieteni cu 2-3 care nu degusta:) si va lăsați purtați din crama in crama?! Responsabil. Iar de cazări, nu veți duce lipsa, podgoriile înconjoară de obicei conace superbe (Vinalia, Conacul dintre Vii, Conacul Domnitei Ralu sunt doar câteva). Toata zona o sa va ia cel puțin jumătate de sezon de plimbare.

Romania sta foarte bine la capitolul zone viticole renumite si minunate dar pentru a mă pune la punct cu toate mai curând si pentru a găsi noi destinații de savurat, urmăresc câteva conturi de socializare ale unor experti precum Proful de Vin 🙂

In Europa am reușit sa surprind câteva zone mai puțin cunoscute mie pana acum precum Croația, din punct de vedere al producției de vinuri, in peninsula Peljesac, care scoreaza maxim cu Dingac, un vin rosu-albastrui închis, sec sau demi-sec, in funcție de recolta. Merge de minune cu brânzeturi maturate si smochine uscate. Pe degustate, parol!

Iar cel mai cunoscut vin, care a fost si primul care m-a incantat, l-am gustat in Florența, in 1996, la o pizzeria lângă Palazzo Vecchio, si mi-a fost prezentat de tata: “ Gusta, sa vezi ce înseamnă un Chianti adevărat!” Uau! Am primit, atunci, un sfert de pahar de vin roșu, mistic, catifelat cu arome de pământ si scoarță si un gust autentic de boaba de strugure sparta parca doar pentru mine. Suna romantic, nu-i așa?

Pentru experiența acelui vin m-am întors in Florenta după 20 de ani si am savurat un pahar din recolta lui 2014.

In vino veritas! Si in Toscana sa te tot întorci!

PS: Daca nu aveți timp pentru toate, va recomand sa mergeți la VINO, wines and more, este un loc cool, in București, pe Eminescu 71. Îl găsiți acolo pe Daniel, un prieten care știe lucruri despre vin si multe altele. Dar mai ales despre vinuri.

Salute!