Pis, pis, pis!
Nu știu exact daca e total adevărat dar am senzația, de fiecare data când mă cazez undeva ca sunt un musafir gata de plecare. Nici nu apuc sa simt relaxarea de “am ajuns” ca undeva, după un colt, pândește ceva.
De fapt, chiar pândesc: pisicile! Serios. Peste tot pe unde mă duc, in călătoriile noastre, întâlnesc inevitabil o felina. Pentru ca stau acolo, singure, nemângâiate si așteaptă un suflet cald, al meu, care sa le ia in brațe, sa le hrănească si sa se joace pana când nu mai au chef. Când au chef de asta, desigur:)
De fiecare data pic in plasa asta: ajungem obosiți, despachetam, ieșim pe terasa si “prrrrrr…miu”. Iar eu sunt toata “aaawww, ce drăguța eeee! Săraca, sigur ii e foame” si la primul tors are deja nume 😀
Încerc sa nu mă leg prea mult de ele, dar fiecare are o poveste de cerșetor de cursa lunga.
De pilda, in Italia, la Misano Adriatico, in camping, un tigru gri păzește preșurile celor 3 bungalouri de pe parte stângă. Are si program: dimineața este la cel din mijloc unde sta o familie cu mulți copii pentru ca mama sigur face mic dejun copios. La prânz este la cel din spate unde stau 2 caiaciști, care vin sa se odihnească exact cam când plecam noi in oraș. Iar seara, la primul bungalow, aka BebsVilla, adică noi.
Drept pentru care si-a primit numele de Motano Classico. Escrocul suprem 😀
In Croația am cunoscut o gașca întreaga de pisici unduitoare dar niciuna n-a fost la fel de răsfățata ca Charlie din Split. Charlie seamănă foarte tare cu Fulga, colega de apartament a Roxanei, si mi-a dat un sentiment de acasă de la prima vedere. Venea de fiecare data când intram pe poarta, unduindu-se pe gard, ca mai apoi sa aterizeze pe canapele de afara, tolănind-se toata pe cărțile noastre. I-am răsplătit serviciul de paza cu răsfățuri culinare si partide de joaca printre fotolii si pe sub masa. L-as fi luat cu noi in Romania dar, n-aveam așa o casca mica :p
Dar tărâmul pisicesc este clar in Grecia: pe strada, la intrarea in magazine, in magazine, in bucătăriile tavernelor, la intrările din spatele acestora, era in permanenta feline casei. Am avut in Psaropoulis, o fantoma neagra care apărea si dispărea când te așteptai mai puțin. Si care, desigur, n-a venit niciodată chemata 🙂 Pisica de vechi lup de mare. Dar pentru iaurtul grecesc…ar fi făcut maraton de tors.
Fantoma torcătoare 😀
De restul: ochi maari, blana moale, tors mărunt dar niciuna n-a ajuns acasă cu noi. Oare s-ar convoca un sfat pisicesc din vecini daca am adopta o felina calatoare?
Evident ar avea un nume sonor ca: Fericescu. Miti Fericescu!