Milano, Milano, Milano
Cu ce sa încep? Cu un La Mulți Ani! Milano este orașul potrivit pentru a face parte dintr-o vacanta cadou pentru orice ocazie. Si locul potrivit pentru cumpărarea unor cadouri care sa impresioneze. Sau pur si simplu un răsfăț pentru minte si suflet.
Milano orașul Modei
Nu aveți ce sa căutați pe strada fără ca îmbrăcămintea sa va reprezinte personalitatea. Bănuiesc ca milanezii au moda in sânge, ca si parizienii. Doar ca Milano îmi pare mult mai elegant decât Parisul, in materie de gust al majorității locuitorilor. Așa îmi pare mie, nu dați cu parul.
Acestea fiind spuse, de cu doua săptămâni înainte de plecare știam cu ce mă voi îmbracă in plimbările din oraș. Mai ales ca aveam sa mă întâlnesc si cu câteva nume sonore. Nu poți sa apari oricum la întâlnire cu Da Vinci.
Cam cat noroc sa ai? Am descins in oraș la începutul săptămânii modei din Milano. Din punctul acesta de vedere, orașul este întocmai pe sufletul femeilor din familia mea. Mama a fost prima care m-a introdus in lumea modei italiene si in special a alegerii materialelor, chiar daca a fost in Florența. Iar bunica-mea, eleganta întruchipata, mi-a explicat cum se aleg accesoriile. Va dați seama ca in momentul in care am pus piciorul pe prima treapta a Domului, am scris prima vedere către casa. Iar primele poze cu pregătirile pentru săptămâna modei au ajuns la “fetele mele” via WhatsApp.
Galeriile Vittorio Emanuelle II
Evident ca a trebuit sa periclitez bugetul familiei. Doar sa traversezi galeriile, chiar si cu ochii ațintiți către cer, la cupola magnifica de sticla sau cu privirea in pământ, la designul mozaicului, tot te oprești in fata unei vitrine. Măcar a uneia.
Sus pe acoperiș
Daca vrei ceva aventura dar sa nu aibă legătură cu shoppingul trebuie sa te plimbi pe acoperiș. Nu ca o pisica ci poți urca cu liftul, sunt doua chiar, pentru o plimbare din Piața Domului pana in Piazza della Scala, pe traseul amenajat la înălțime.
Superstițiile Taurului
Nu chiar superstițiile, doar una si nu a Taurului ci inventata de câțiva muncitori torinezi. Legenda spune ca atunci când s-a construit Galeria, in secolul 19, unul din muncitori ar fi căzut de pe schela. Si din fericire, nu a pățit nimic. Lucrările se efectuau deasupra simbolului heraldic torinez: taurul. De aici si pana la învârtitul de trei ori, in sensul acelor de ceasornic, pe “bijuteriile” taurului pentru a avea noroc, habar nu am cum s-a ajuns.
Știu doar doua lucruri: mozaicul ornamental din Galerii reprezintă constelațiile si zodiile iar Taurul are deja o gaura de care ar trebui mai curând sa te ferești decât s-o adâncești si mai mult 😁. Poate ai noroc si nu te împiedici.
Dar cum am rezistat cu toate manechinele ce te îmbiau sa cumperi un bilet la petrecerea Vogue de inaugurare?! Cu greu, tare greu. Mi-am spus ca trebuie sa-mi hrănesc sufletul.
Scala di Milano
Ceea ce m-a scos din Galerii fără sa fac praf buzunarele a fost statuia lui Da Vinci. In mijlocul piațetei din fata teatrului Scala, pe băncile din jurul statuii lui Da Vinci, se aduna toate tipurile de oameni. Turiști, cupluri de adolescenți la întâlnirile de seara sau, ceva mai in vârsta pentru o serata plăcută la Opera.
Am avut o experiență fabuloasa chiar in timp ce mă odihneam pe banca. M-am așezat lângă un grup de bărbați frumos îmbrăcați, mirosind genial a tutun de pipa. Si admirând clădirea teatrului am realizat ca de cealaltă parte a mea, așteptau trei doamne elegante care chicoteau intre ele. Mi-a luat ceva pana sa mă prind si m-am adresat domnilor spunând-le ca le ofer locul meu sa se poată așeza împreună. Am izbucnit cu toții in ras când mi s-a răspuns ca stau de suficienți ani împreună si ca o prezenta noua nu strica niciodată. Doamne cum se potriveau cele trei cupluri. I-am invidiat pentru exact acel moment: așteptau sa intre la Rigoletto, eleganți si plini de viață.
Reguli
Știți ca ușile teatrului se deschid exact înainte de începerea spectacolului si teatrul nu este vizitabil decât in condițiile achiziționării unui bilet? Si in condițiile, desigur, apariției cu îmbrăcămintea adecvata. Daca nu aveți, sunt destule magazine in jur.
Pinacoteca Ambroziana
Pentru câteva ore am fost martora unei lecții de pictura murala in cadrul expoziției din Pinacoteca Ambroziana. Cursul despre cartonul lui Raphael al lucrării sale: Școala din Atena. Prezentarea pe suport digital este foarte interesanta si cuprinzătoare.
Nu mai puțin interesanta este expoziția din Biblioteca Ambroziana al cărui punct culminant îl conferă lucrările lui Leonardo Da Vinci. Codex Atlanticus.
Ce mâncăm?
Risotto alla Milanese desigur dar, am descoperit cea mai delicioasa focaccia. Am savurat-o atât dimineața cat si seara. La o pasticerie, cred ca se numea Tipiace sau ceva de genul acesta, pe Corso 22 Marzo, vizavis de piazza Santa Maria del Suffragio. Focaccia cu roșii si măsline verzi si focaccia di Recco, cu brânză proaspătă. Si ca sa nu rămânem pe uscat, cum de obicei toate focacciele si pizzele ar merge cu vino dar, fiind prea cald, am ales berea. Moretti si Poretti de cate cinci feluri sau Messina, cu cristale de sare. A câștigat Messina🍻
Despre dulciuri nici nu vreau sa încep sa discut. Doar atât, va las câteva idei: Nutella la ea acasă, Baci Perugini la discreție si Gelato di Nutella. Mă invidiază careva?! Nu e cazul pentru ca acum sunt la dieta. Nici măcar nu am voie sa mă apropii de magazin!
Castelul Sforzesco
Daca ai o zi la dispoziție doar pentru Castel, nu te vi plictisi sub nicio forma. Este o fortăreață enorma, cu zeci de camere de vizitat, grădini interioare si un parc ce se întinde pe numai puțin de 47 de hectare. Si l-am parcurs aproape pe tot, la picior. Fără sa vizitam expozițiile, plimbarea de la castel, prin grădini si parc pana la Arc, ne-a luat aproximativ patru ore. Bine, ne-am tras puțin sufletul pe Podul Sirenelor la dus, iar la întoarcere ne-am odihnit pe una din băncile destinate romanticilor din Milano.
Noi nu am avut timp dar, pana in Aprilie 2020, va recomand sa vizitați din expoziția Leonardo Nemaivazut, turul multimedia Leonardo la Milano. In sala armelor, este prezenta un tur al Milanoului așa cum ar fi fost pe vremea lui Da Vinci, la 1482 si pana in 1512. Fascinant, cred.
Domul din Milano
L-am lăsat la final. Pentru ca este edificiul emblematic al orașului Milano si pentru ca ne-am luat bilete de azi pe mâine. La propriu, ne-am așezat la coada in prima zi, sa intram, la casierie si a durat mai bine de o ora sa ajungem la automat. Moment in care am fost anunțați ca sau închis casele pentru ziua respectiva, fiind foarte mulți vizitatori. Așadar, ne-am luat biletele pentru a doua zi, la aceeași ora 😎
Nu am cuvinte sa povestesc măreția construcției. Dar va rog, de va regăsiți înăuntrul Domului, sa acordați mai multa atenție sculpturii reprezentându-l pe Sf Bartolomeu. Acesta este reprezentat in proces de curățire a sufletului si de lepădare a sinelui. Știu, este foarte mult de văzut si te reținut, doar in Dom sunt 3 400 de statui si peste alte 700 de figuri din marmura. Dar cea mai importanta, totuși, rămâne Madoninna: statuia de patru metri înălțime, aurita, a Madonei, ce veghează asupra orașului Milano.
Iar pe când ne-am întors, am aflat ca n-am terminat de vizitat. Tocmai am primit niște ponturi de la un prieten si ne-am adus aminte ca am ratat cele 15 minute de studiat „Cina cea de taina”.
Dar, au fost doua zile minunate in care am colindat virtual cu mama toate magazinele, unde l-am plimbat pe tata prin muzee si am văzut Rigoletto alături de bunica-mea. Cred ca am mai spus dar reiterez, m-as muta oricând in Italia daca as putea sa o fac împreună cu toata familia. A doua casa, departe de casa.