Peste zece lucruri faine de experimentat in Ljubljana

Reading Time: 7 minutes

Dimineata asta de toamna asta îmi aduce aminte de cat de frig a fost in Ljubljana. Si a plouat de ne-a udat aproape pana la piele. A durat ceva pana când am decis sa ne adăpostim de mocăneasca într-o terasa. Dar nici macar ploaia n-a reușit sa ne oprească sa vedem superbul oraș!

Doar imaginați-va un oraș de mărime medie cu doar 270.000 de locuitori. La care se adaugă o grămadă de turiști, studenți, commuteri si ocazional, suporteri ai fotbalului. Gălăgie, viermuiala, harmalaie timp de câteva minute in centrul vechi si apoi: relaxare.

Toata lumea trăiește sănătos la Ljubljana. Cei mai mulți se deplasează pe jos. E si plăcut, suburbiile aproape se împletesc cu parcul Tivoli iar in nici 15 minute ești in centru, printre muzee si puburi. Este un oraș făcut parca pentru cei care vor sa fie activi. Toata lumea are o bicicleta, mai face un Sup pe Bled, mai aleargă un maraton sau o cursa de ciclism.

Stau acum cu a doua ceașcă de cafea, in fata laptopului si mă zgribulesc la bruma de pe masa de afara unde, încă, n-au ajuns razele soarelui. Exact așa încercam sa ne facem curaj in Ljubljana. “Hai sa mai bem si aici o cafea, poate se oprește puțin.” Replica asta a însemnat o intrare in castelul Tivoli unde ne-am ascuns de frig. Si de unde a început Ziua Culturii., pentru noi. Apropo, pantofii de mai sus?! Nu sunt ceea ce credeti!

Prima expoziție din Bienala, artiști tineri, nonconformiști, care-si striga creațiile intre pereții frumos renovați ai palatului. Iar aleea principala este o adevărata galerie in aer liber pentru expoziția de fotografie.

Iar pentru curajul de a ne ascunde in arta, am primit intrări in toate muzeele si galeriile din oraș. Cele care participau la Bienala. Desigur, toate. Timp sa ai! Si ploaie, iar asta iar a fost din abundenta.

Am intrat inclusiv in primărie, fugind de un torent. Unde, in curtea interioara, erau expuse, pe lângă premiile din turism (de ce?!), primul dragon si o mini expoziție de arta roz (kincky bine de tot). Ziceam de primul dragon: Ljubljana, este Orașul dragonilor. Legenda, arta, distracție. Cert este ca nu ai cum sa pleci fără un dragon acasă: de plus, pictat, in poze, pe haine. Unul mic, mic.

Ce e musai in Ljubljana

Dragonii

Povestea începe in antichitate, pe vremea argonauților. Atunci, Iason s-ar fi luptat cu monstrul lacului din mlaștina si l-ar fi învins, desigur. Ideea este ca dragonul a ajuns pe emblema orașului, si câțiva frați de piatra păzesc Podul Dragonului, doar cel mai impresionant din oraș.

Castelul Ljubljana

Mi-a plăcut la nebunie! Este, desigur cocoțat in vârf de deal si poți ajunge pe câteva trasee abrupte, prin pădure. Sau cu mașina, evident. După ce ronțăi toate patiseriile, sfatul meu este, sa o luați la pas. E romantic, plăcut, vederea peste oraș este impresionanta, mai ca mi-a crescut nivelul de sănătate al inimii. Tot prin ploaie am făcut si asta.

De ce mi-a plăcut: pentru ca este super digitalizat dar asta nu înseamnă ca toata tehnologia nu se împletește perfect cu istoria, drama si artele reprezentate intre zidurile cetății. Unde nu te aștepți, te întâlnești cu reprezentații artistice de teatru si muzica. Uneori, chiar si dans.

Apropos de teatru si arta, am avut noroc si era expoziție de design. Costume de teatru si interpretare personala a artistului. Am oftat la fiecare rochie, pălărie, stofa si schița. E un fenomen acest Alan Hranitelj!

Lăsând la o parte impresiile artistice trebuie sa spun ca povestea castelului este spusa de Șoricelul Friderik.

Absolut amuzant si informativ atât pentru adulți cat si pentru copii. Mai ales pentru copiii de toate vârstele. Si aici mă includ si pe mine, mai ales după ce am ridicat capacul toaletei sa vad ce au găsit arheologii in ea 😎 Nu radeți, era un pocal de aur! Noroc cu Friderik, ca m-a învățat unde sa mă uit.

Tot așa am descoperit diverse alte obiecte prin interacțiunea cu istoricul păzitor al castelului din Ljubljana.

Parcul Tivoli

Mare. Cel mai mare, plin de alei care mai ascunse, care dau in diverse foișoare sau mini părculețe in parc. Si de sculpturi. Pe inserat, daca nu le cunoști, trebuie sa te uiți destul de serios la unele dintre ele înainte de ale saluta. Este plin de studenți!  Ceea ce mi-a adus aminte de Herăstrău si Cișmigiu, pe vremea când…mă rog, sa zicem ca nu se țineau unele cursuri 😋

Castelul Tivoli

Este o clădire renascentista la baza, folosita de Iezuiți pana la mijlocul secolului trecut, când a si fost renovat in stil neoclasic, cu mini părculeț si fântâna. Dar caracteristica amuzanta este povestea celor patru dulăi de fier, ce păzesc la baza treptelor. Umbla vorba ca sculptorul, Anton Dominik Fernkorn, s-ar fi sinucis in urma unei greșeli a createi: niciunul din cei patru câini nu au, limba. N-as da prea mare crezare motivației dar, uite așa se nasc legendele.

Piața Prešeren

Este locul in care sa întâmplă toate. Aici se dau întâlniri, mini concerte de strada, proteste sau începe turul fotografilor gura-casca. Pentru ca odată ajuns începi sa faci poze de jur-împrejur ca un apucat. N-ai cum s-o ratezi întrucât, aici se afla Biserica Franciscana Buna Vestire, un monument arhitectural baroc de culoare roșie. Si tot de aici începe orașul vechi, odată cu coborârea de pe podul Tromostovje.

Podul Triplu

Iți aduce aminte de Veneția, sau mie ce-l puțin. A fost creat de arhitectul Sloveniei, Jože Plečnik, cel care a schimbat fata Ljubljanei pentru totdeauna. Podul este pavat cu piatra cubica iar deosebirile fata de orice alt pod peste Ljubljanica sunt capetele podului. Pleacă cu un singur cap de pod dintr-o parte si ajunge in trei capete, in partea opusa. Cum? Ei bine, da! Amețitor de-a dreptul.

Piața Centrala

După ce am învârtit pe toate părțile Podul Tromostovje, am luat-u la pas alergător către Piața Centrala. Dimineața, la cafea, gazda noastră ne-a povestit ca Vinerea este zi de piața si ca totul devine un amestec de mirosuri îmbietoare, culori si texturi proaspete trecând de la verdețuri, fructe, la peste si brânzeturi nobile. Ei bine, a plouat. Asta înseamnă ca oricât de mult am alergat, n-am prins piața deschisa. Partea acoperita a pieței este ocupata de vânzătorii de suveniruri sau dragoni de plus. Fără mâncare. Așa am rămas.

Galeria Naționala A Sloveniei

Dragilor, știu ca e complicat sa alegi ce poți face într-o singura zi si ce lași pentru alta data. Dar, o alegere trebuie făcută. Iar daca sunteți pasionați de arta, Galeria Naționala este locul potrivit pentru voi. Nici nu mă pot apuca sa va indemn mai repede sa vizitați castelul care sărbătorește anul acesta centenarul cu foarte multe expoziții interesante.

Mâncarea

A fost un deliciu! Doua lucruri ne-au incantat serios: un gulaș de miel alături de ravioli cu brânză de capra si pesto. Si doi, mai țărănesc așa: carnații! Mai dar ce carnați! Am mâncat un carnat cu muștar si pita, lângă Catedrala Sfântului Nicolae de s-a oprit lumea si se uitau la noi. Nu glumesc! Era un joint mic de 3 mese înăuntru si 4 afara. Ne-am luat o porție de „vurst” cu muștar si hrean si ne-am așezat la geam. In timp ce ne desfătam au început timid trecătorii sa tragă cu ochiul la noi. Una peste alta, s-au oprit o gașca de tineri de 80 ani si au umplut juntul. S-au alăturat trei suporteri polonezi, in drum spre meci, doua cupluri de tineri si gata! Au rămas fără carnați la magazin 😂

Ce a rămas nefăcut?

Tot despre mâncare

Pai n-am mâncat deliciile culinare din carne de cal. In parcul Tivoli, se zice, ca e musai sa încerci măcar un fel la Hot Horse. Meh! Dar sigur mai sunt si alte mâncăruri pe care n-am apucat sa le încercam, mai puțin nechezătoare.

Catedrala St Nicolae

Spuneam că până la urmă tot trebuie sa alegi. Si cum am ales sa bântuim doua ore prin Castel, doua in Centrul Vechi, doua la Galeria Naționala, una prin restaurante si puburi, una in parc, cam jumătate de ora la Primărie plus alergătura de pe poduri, nu a mai rămas timp de catedrala. Pur si simplu am ajuns atunci când s-a închis. Dar daca înăuntru este cel puțin, pe jumătate la fel de frumoasă ca afară, merita de reîntors in Ljubljana.

Vila Plečnic

Jože Plečnik a fost pentru Ljubljana un fel de Gaudi pentru Barcelona. Visul sau era sa transforme orașul într-o varianta moderna a antichității, in special a Atenei. Iar ceea ce a rămas de vizitat, este casa lui Plečnik din Ljubljana, ce reprezintă un muzeu închinat muncii sale de o viată. Aici se regăsesc expuse lucrări realizate in Viena, Praga cat si schițe pentru lucrări ramase nerealizate chiar din Ljubljana.

Lacul Bled

Din Ljubljana nu sunt decât 50 de kilometri până la Bled. Dar neavând nici cinci minute ramase in plus, a trebuit sa renunțam la a vedea lacul, întrucât ploaia nu ne-a dat pace.

Așadar, pe data viitoare Bled, draga!

(Visited 226 times, 1 visits today)