Top 5 locuri de vizitat toamna in Romania de Sud-Vest

Va spuneam ca suntem in perioada in care facem planuri. Avem multe idei, care mai de care mai nebuna sau chiar romantica. Practic sunt in perioada in care fac research. Diverse destinații, comparam preturi, calculam distante si număram ore de escale.

Dar pana la a ne decide e cale lunga. Si nu vreau sa treacă perioada recoltelor pe lângă noi fără sa apuc sa va împărtășesc câteva idei de excursii in tara.

Romania este atât de frumoasa toamna si de colorata încât inspira si instiga mai ceva decât un număr din National Geographic cu topurile vacantelor prin alte tari.

Așa ca mi-am adus aminte de una din cele mai romantice destinații din Romania. Tunelul Iubirii din Caras Severin. Singura problema este ca a fost atât de încântător pentru atât de multa lume doar pana acum un an, doi. Prin luna mai, anul acesta, locuitorii din zona erau indignați de faptul ca atracția principala, tunelul, a rămas, in urma dezafectării liniei feroviare, neîngrijit. Iar de atunci, n-am auzit nimic in plus. Așa ca ne-am gândit sa facem un traseu care sa includă si Caransebeșul.

Zis si făcut si  parca vad cum plecam direct către Sibiu, iar cel mai frumos drum ar fi așa: sa urcam pe Transalpina, si apoi către Băile Herculane, Cazanele Dunării, Cascada Bigăr si apoi Caransebeș si înapoi.

Suna absolut de vis, nu-i așa? Am mai făcut traseul acesta dar fragmentat, de fiecare data. Dar acum l-am creionat așa cum trebuie si sper sa apucam sa-l facem perfect, cu motorul. Trebuie doar sa apucam sa găsim zilele care trebuie. Pentru ca temperaturile deja se joaca sus-jos de la zi la noapte si invers. D’aia zic ca Septembrie suna perfect pentru genul asta de traseu. Si daca nu, avem si mașină, cu 4 roti:)

Practic ne-ar trebui cazare doua nopți. Si parca as încerca in Herculane pentru ca, va spun un secret: n-am fost niciodată acolo. Never. Dar am găsit câteva cazări frumușele pe interneti.

Iar pentru a doua noapte de cazare, poate găsim ceva liber in Eșelnița sau Berzasca, chiar as tinde către o seara la Septembrie. Sunt doua localități care mie îmi plac foarte mult, chiar daca sunt pensiunile apropiate una de alta dar ce mai contează când ești in căutarea celui mai bun borș de peste si a unei saramuri ca la mama ei.

Iar pe întoarcere, o luam in sus, către Cascada Bigăr, promițându-ne sa nu ne mai încurcam si de data asta. Nu serios, nu are sens sa încercați nici un GPS, „bla-bla maps” sau „bram-bram-aze” atunci când căutați sa localizați o atracție turistica gen Cascada Bigăr, sau poiana vieții cu ceva flori. Pentru ca rezultatul va fi sa te învârti de nenumărate ori in cerc sau, daca exisa vreo destinație asemănătoare celei căutate, sa ajungi, de exemplu, in satul Bigăr. In creierii pădurii de pe deal, sus, intre doua vai, unde toata populația săteasca, in număr de 12 este intre 50-80 ani si toți sunt sârbi si toata lumea da din cap ca ai ajuns dar tu cauți un loc aflat la 40 km distanta de centrul cultural care e cascada si nu crâșma.

Revenind, odată ajunși la Bigăr, urcam către Caransebeș sa verificam stadiul Tunelului Iubirii si de acolo către Hațeg si Hunedoara. Poate reușesc de data asta sa mă vad si cu var’miu sa iau rețeta de prăjitură cu gem de la străbunică-mea, Buna. Așa ii spuneam ei, Buna, nu ca prăjitura n-ar fi de vis. Va dați seama daca am de pus in balanță vizita la Castelul Corvinilor sau întâlnirea cu rețetarul străbunicii, înseamnă ca era o prăjitură foarte buna.

Dar despre Hunedoara si prăjiturile lui Buna, va povestesc cu alta ocazie. Poate când ne reîntâlnim sa va spun de următorul traseu de toamna: Romania de Vest 🙂