Prietenul meu, elefantul
Îmi plac animalele. Toate, cred. Si peștii. Si unele reptile, chiar si păianjenul Lucas. Bine, e un păianjen animat, corect. Dar sunt chiar fascinata de cum arata, ce pot face, ce mănâncă, cum se comporta. Si atunci când mă satur de documentare (niciodată) mă avânt într-o gradina zoologică sau un acvariu.
Așa am ajuns la Grazina Zoologica din Târgu Mureș. Este cea mai mare gradina din Romania, se întinde pe 40 de hectare de teren si cea mai bine întreținuta. Iar faptul ca animalele sunt frumoase, curate si relaxate îmi lasă impresia ca îngrijitorii chiar sunt de treaba. Toți cei 40.
De când am intrat așteptam sa aud elefanții discutând dar am uitat cat de departe de intrare sunt. Pentru ca da, fiecare specie are un spațiu mare, mare disponibil pentru plimbare, leneveala, joaca si mâncat. Plus padocuri. Plus jucării. Plus vecini:)
De departe, cea mai gălăgioasa zona este cea a maimuțelor. Chiar bat zona de păsări. Uneori, datorita vegetației, nici nu poți observa toate păsările. Se ascund in tufișuri, in copaci si doar auzi doar sunet de aripi si gângureli.
La fel de greu de observat, uneori, sunt si felinele. Nu vorbesc de lei sau de tigri: ăștia comunica domn’e! Leul are tot timpul ceva de adresat, daca nu doarme cocoțat pe un punct de observație. Iar tigrii, chiar daca si-ar dori sa se ascundă, n-au cum, la cat sunt de mari. Ca sa nu mai zic, ca își păzesc mâncarea in văzul lumii. Sau adorm peste ea, tot acolo.
In schimb, leoparzii, pumele si râșii sunt atât de greu de observat încât trebuie sa stai nemișcat, sa scrutezi orizontul, la firul ierbii si sa interpretezi toate umbrele. Se tolănesc in iarba înaltă si deasa sau se preling pe vreo creanga, la umbra. Alteori, se scurg, de lene, pe pasarela de la interior.
Cele mai agitate sunt in schimb copitatele: tropăie in sus si-n jos, de parca ar fi la antrenament. Jogging scurt, plimbarea de după masa sau viteza de dezmorțire. Nota discordanta o fac cămilele. Si bizonul. Zimbrii, in schimb au episoade de scărpinat intre coarne, cerșind chiar la vizitatori cate o mana de ajutor:)
Cele mai dragi îmi sunt căprioarele si antilopele de vis-à-vis. Le-as peria ore întregi. Si le-as da de mâncare si as alerga cu ele pe câmp. Doar ca nu accepta pe nimeni in grupurile lor. Sunt exclusiviste.
Așa ca mă mulțumesc sa le privesc de la distanta si sa o iau încet spre prietenul meu, elefantul. Si surpriza, pana si el este ocupat. Joaca o miuță, un unu la unu cu fratele lui, cu o rola de fan. Mai o trompa, mai un picior, mai mănâncă puțin din minge. Mai uita de partida si se pierde cu rumegatul. Dar facem contact visual, ne salutam, eu cu mana, el cu trompa si cam atât. Dar i-am spus ca arata bine, nici mai gras, nici mai slab. Îl menține sportul într-o forma de invidiat:)
Si ca sa fie prietenie in toata lumea, am fost si la familia Martin. Erau la masa: pepene roșu. O bunătate de se lingeau pe degete ca niște copii. Mi s-a făcut pofta si mă gândeam de unde sa-mi iau si eu. Dar despre mâncare, puțin mai încolo, la ieșirea din parc.
Nu mi-a luat mult sa salut pe toata lumea, poate vreo doua ore. Dar am mers destul de repede ca aveam ceva drum pana acasă. Iar daca va gândiți sa mergeți cu copii si va e teama de caratul in brațe, sa nu va fie. La intrarea in parc, sunt un fel de cărucioare pentru toddleri, astfel încât, va puteți deplasa in voie.
Program Gradina Zoologica Targu Mures:
Programul de vizite începe la 9:00 dimineața iar ultimul bilet se taie la ora 18:00. De obicei, cea mai aglomera perioada este intre orele 16-18. Iar in weekend e un dute-vino continuu. Parca ar fi petrecere!
Fun facts:
- Aici puteți vedea peste 500 de animale, din 80 de specii diferite.
- Sunt si lemuri!!
- Sunt si lemuri negri care scot sunete de porc :)))
- La intrarea in parc sunt zeci de tonete cu mâncare pentru adulți si copii, ca pe parcursul drumului, pana la intrarea in gradina zoologică sa si termine de mâncat. Asta ca sa nu poftiți la mâncarea animăluțelor. Am văzut un băiețel care plângea la niște fructe de la masa capucinilor.
- Felinele sunt hrănite cu produse de la o carmangerie bine-cunoscută, de la care ne aprovizionam si noi:)
