Vila Albatros, blestemul familiei Marghiloman si poveștile cu fantome
Fix a fost o poveste. Mă rog, o plimbărică cu final neașteptat sau cumva am plecat cu așteptări mari de acasă. Ne-am gândit sa verificam daca legenda vilei Albatros, fosta reședință a fostului Prim-Ministru Alexandru Marghiloman, este cat de cat adevărata. Iar de din spatele camerei parca tin sa dau crezare.
Neatestata, transmisa prin viu grai, povestea domeniului începe la un joc de cărți. Acolo, tatăl viitorului prim-ministru, a câștigat terenul de la marginea Buzăului si a atras totodată, zice-se blestemul fostului proprietar, Musceleanu. Ceva cu sa n-aibă parte.
Ei bine, Alexandru Marghiloman, a reușit sa transforme terenul intr-un domeniu, la vremea lui, deosebit. A construit Vila Albatros, un palat cu 31 de camere, in mijlocul unui parc dendrologic, cu heleșteu, anexe si grajduri pentru caii de curse. Se aduna acolo tot high-life-ul Buzoian si Bucureștean.
Nu va povestesc despre marele om de stat Marghiloman, nici despre gusturile sale in materie de cai, petreceri, derby-uri sau despre soțiile sale. Ideea e ca el a avut parte sa de glamour dar urmașii lui nu prea. Descendenți direcți nu a avut, a lăsat averea către ultima soție si unor nepoți care au pierdut-o din diverse motive.
Dar ce mă interesa pe mine? Sa intru in Vila. Ei, edificiul nu se vizitează cu una cu doua. El poate fi deschis sau nu, depinde de noroc. Pentru ca nu este nici muzeu, nici casa particulara si nu are un program standard de funcționare.
Vila Albatros aparține de Centrul Cultural al Buzăului si este vizitabila in condițiile in care se desfășoară activități culturale, artistice sau expoziții. Este si singura clădire renovata din tot domeniul, dar mobilierul si parte din obiectele de patrimoniu sunt expuse la Muzeul Județean din Buzău.
In spatele vilei, se tine pe picioare, un rest de clădire care te duce cu gândul la Nightmare on Elm Street. Bine ca am ajuns la prânz si n-am avut plăcerea s-o vad pe inserat.
Si apropos, singurul însemn de monument istoric, este afișat pe una din anexe, din spatele clădirii mâncate de vreme, unde se pare ca au fost cândva boxele cailor. Dar nici acest spațiu nu este de vizitat, pentru ca nu este amenajat. Dintr-o firida mă privea pieziș o doamna. N-a spus multe.
De aici tind sa cred ca istoria nescrisa nu este doar o poveste. Daca as fi știut dinainte, as fi așteptat sezonul, ca tot pe drumul vinului ajungi înspre Buzău :).
Merge o degustare după vizita la Marghiloman Park.