Zau de Câmpie: bujorii, castelul si lecția de fotografie
Stăteam luni la birou si făceam ceva research pe castele, învârteam niște poze. Si când încărcam pe Rețea, am rămas cu gura căscata la un post de-al lui Onișor cu bujori. Am dat cu like si mi-am văzut de treaba. Pana a doua zi când, răsfoind agenda, am văzut ca am in plan de vizitat Castelul Ugron, din Zau de Câmpie. Si am pus cap la cap cele doua si-am plecat pe la prânz.
Pe scurt, n-am văzut Castelul.
Adică am văzut castelul, e acolo, dar nu l-am vizitat. Pentru simplul motiv ca era închis chiar daca, rider cum mă știți deja, am dat ocol ca poate-poate. Ei bine, nici pe la intrarea „secreta” nu a mers. De ce? Pentru ca nu are sonerie.
Glumesc, este in plin proces de restaurare.
Dar..am reușit sa ajung la..ah…câmpul cu Bujori de Stepa!!!
Absolut senzațional: câmpul de sus, câmpul de jos si de fapt toata ziua a fost experiența minunata. Am bănuit ca șanse prea mari pana peste doua săptămâni nu am sa-i mai prind in floare si bine am făcut ca m-am îndreptat spre rezervație.
Așa l-am cunoscut pe Ciprian. Adică, mă știți ușor antisociala :D, si sunt oarecum pafarista in ceea ce privește interacțiunea cu oameni pe care nu-i cunosc. Iar pe cei pe care-i cunosc prin rezultatul muncii lor, ii admir de la distanta. Ei bine, de la el am aflat o mulțime de lucruri: când apune soarele la Zau de Câmpie, cum setezi un aparat semi, ca ar fi fost bine sa am DSLR-ul cu mine. Pentru ca e Ciprian Cenan. Si știe sa scoată la iveala ce-i mai bun in fotografie. Si eu habar n-aveam…
Tot de la el am aflat, printre altele si despre bujorii de la Zau de Câmpie:
- Ca rezervația este unica in Romania
- Ca bujorul de stepa este o planta ocrotita prin lege
- Ca rezervația a fost înființata de Alexandru Borza
- Ca pana anul acesta, zona nu era îngrădita – sincer, am văzut poze de anii trecuți si arata mult mai cald si mai fain locul fără sarma ghimpata.
- Ca Bujorul de stepa exista in zona de cel puțin 10.000 ani.
Legenda bujorului
Zice ca demult de tot, a fost un împărat care avea doi fii. Zau, cel mai mare si Bota, cel mic.
Cel mic s-a îndrăgostit de fata pădurarului care era de o frumusețe răpitoare. Iar Zau, nu putea sa-i reziste acelei frumuseți si s-a gândit sa-l scoată din joc pe fratele sau mai mic, de care fata se îndrăgostise, la rândul ei.
Întorcând-se de la vânătoare, Zau, l-a împins din barca pe Bota, iar acesta s-a înecat din cauza greutății zalelor.
Când fata a aflat, si-a plâns amarul cu lacrimi de sânge. Si pe unde cădeau lacrimile, acolo ieșeau in urma ei bujori.
Iar daca legenda bujorului nu vi se pare dramatica, stați pe aproape sa aflați poveștile Castelului Calendar, pe când ne-om întoarce.